Casa Avramide: Istoric

Contextul

Secolul al XIX-lea a fost unul al revoluțiilor în Europa. Fie că au fost revoluții sociale sau naționale, industriale sau culturale, ele au redefinit modernizarea statelor europene. În același timp, secolul al XIX-lea a fost secolul în care s-au cristalizat noi ideologii cu o contribuție marcantă la schimbările majore pe care le cunoaște Europa, cu prelungire și în secolul următor.

Ampla acțiune de modernizare a României, efectuată de prințul Carol I de Hohenzollern după anul 1866, a adus numeroase schimbări şi în ceea ce priveşte arhitectura şi decorația interioară. În doar jumătate de secol, înalta societate a adoptat stiluri variate la capitolul amenajării reședințelor, stiluri frecvent întâlnite în Europa occidentală.

Tulcea-vedere-generalaÎn urma Războiului de Independență (1877 – 1878), stăpânirea otomană din Dobrogea a fost înlăturată, iar Tratatul de pace de la San Stefano (19 febr./3 martie 1878) și Congresul de la Berlin(1/13 iunie – 1/13 iulie 1878) au consfințit Independența României și drepturile acesteia asupra Dobrogei. Dezvoltarea economică și industrializarea au prilejuit apariția primelor fabrici moderne și, totodată, apariția unei clase sociale cu suficiente resurse financiare pentru a-și adapta stilul de viață timpurilor celor noi. Oamenii înstăriți ai vremii au construit case mari, spațioase, rafinate, într-un stil european armonizat cu elemente din tradiția locală.

Neoclasicismul adoptat de arhitecții care concepeau așa-numitele palate sau conace boierești se manifesta prin arhitectura cu accent pe structură, o „arhitectură vorbitoare, care să comunice privitorului funcțiile și măreția casei”(arh. Claude-Nicolas Ledoux).

Subliniem optimismul debordant al epocii, când oamenii privesc cu mare încredere spre viitor. Cei mai înstăriți încep să adopte stilul de viață al nobililor din marile provincii. Ei își decorează casele cu mobilier de tip Biedermayer, Louis-Philippe şi Napoleon al III-lea, fără să renunțe însă în totalitate la piesele rare de sorginte orientală moștenite. Astfel că în interioare se vor regăsi obiecte provenind din ţările occidentale dar și orientale, începând, totuşi, să predomine stilurile clasice europene, cu rafinamentul unei epoci a dezvoltării și a modernizării.

Alexe-AvramideLa finalul secolului XIX, unul dintre oamenii de afaceri prosperi ai Tulcei era industriaşul Alexe Avramide, proprietar de terenuri, fabrici și de prăvălii. În anul 1897, Alexe Avramide hotărăște să construiască pentru el și pentru familia sa o casă mare în centrul orașului, cu o arhitectură deosebită și impunătoare. Drept pentru care aduce meșteri italieni și supraveghează personal lucrările. Mobilierul şi obiectele decorative au fost, în mare parte, achiziţionate de la Viena. Începutul secolului XX găsește familia Avramide, cu cei șase copii și familia extinsă, deja mutată în ceea ce urma să devină unul dintre cele mai cunoscute monumente arhitecturale din oraș.

De la Casa Avramizilor la Casa Colecțiilor

Schimbarea de regim a transformat casa lui Avramide în sediu de instituție publică (începând cu anul 1944), pentru ca la 1 mai 1950 să capete destinația de Muzeu al Științelor Naturii. Conform specialiștilor în domeniu (arh. Aurel Ioan Botez; arh. Andrei Atanasiu), funcţiunea de Muzeu al Ştiinţelor Naturii s-a dovedit a fi incompatibilă cu edificiul, aducând prejudicii atât componentelor artistice, prin alterarea elementelor decorative exterioare şi interioare, cât şi elementelor constructive prin expunerea demisolului la umiditate excesivă. Mai mult, închiderea unor goluri pe faţadele de sud şi vest, precum şi alipirea unor construcţii anexe parazitare au avut un impact negativ chiar şi asupra amenajărilor exterioare.

După 1989, moștenitorii familiei Avramide recâștigă dreptul de proprietate asupra casei de pe strada Progresului nr.32 și o donează orașului Tulcea și locuitorilor săi.

Intervenţia demarată în anul 2009, în cadrul proiectului RESTAURAREA ȘI REABILITAREA A DOUĂ CLĂDIRI DE PATRIMONIU DIN MUNICIPIUL TULCEA INCLUSE ÎN CIRCUITELE TURISTICE REGIONALE derulat de Consiliul Județean Tulcea și finanțat din Fondurile Structurale prin Programul Operațional Regional 2007-2013. şi-a propus pe de o parte să consolideze edificiul şi să-l readucă cât mai aproape de forma sa iniţială, prin punerea în valoare a aspectului original şi redarea atmosferei de odinioară şi, pe de altă parte, să integreze cât mai discret elementele necesare noii funcţiuni de Casă a Colecţiilor.

Componentele artistice ale parterului au fost atent restaurate. Abundenţa detaliilor de pictură murală şi stucatură care particularizau casa Avramide, împreună cu decoraţiile elaborate ale tâmplăriei, toate se bucură de starea lor iniţială. Pentru a primi un nou rol de expunere, demisolul a fost degajat de amenajările parazitare, spaţiul câştigând în calitate prin prezentarea aparentă a paramentului de piatră şi cărămidă, descoperit în urma decapării tencuielilor realizate din mortar de ciment. Spaţiile anexe au fost amenajate la mansardă, unde în prezent este sediul amdinistrativ al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea. Pentru o circulaţie cât mai directă între toate aceste niveluri ale casei, a fost necesară proiectarea unei scări noi.

Casa-Avramide-vechiÎn ceea ce priveşte exteriorul, proiectul a prevăzut expunerea clădirii ca obiect arhitectural de sine stătător şi deschiderea spaţiului înconjurător către cel public urban. Mai întâi au fost eliminate construcţiile parazitare şi ulterior s-au restaurat faţadele cu toate elementele lor decorative. Dar prima etapă a dus la constatarea că edificiul a fost iniţial degajat pe toate laturile faţă de terenul din jur. S-a proiectat prin urmare un zid de sprijin, menit să readucă imobilul la înfăţişarea iniţială. În acelaşi timp, au fost revitalizate două căi de acces pe laturile de vest şi sud, unul la nivelul parterului, prin intermediul unei pasarele metalice şi celălalt la nivelul demisolului.

Paramentul de piatră al soclului de pe laturile de sud şi vest a fost prezentat aparent pentru a marca diferitele etape de intervenţie, dar şi pentru a evidenţia tehnica de construire a zidăriei mixte din piatră şi cărămidă. În acest fel s-a obţinut şi continuitatea necesară cu soclul laturilor de nord şi est placat iniţial cu piatră făţuită. Acest tip de abordare îl putem întâlni şi la interior, unde paramentul din piatră şi zidăria de cărămidă a demisolului au fost puse în valoare prin realizarea unor tencuieli şterse de epocă, având proprietatea de a lăsa vizibile modificările produse în timp.

Mai mult, amenajările exterioare au creat legături şi între străzile adiacente, spaţiul înconjurător devenind un veritabil parc, precum şi o alee de legătură între două obiective culturale: Casa Avramide şi Teatrul „Jean Bart”.