Colecţia de icoane a Muzeului de Artă din Tulcea deţine opere caracterizate prin utilizarea clarobscurului în pictură, tehnică ce permite, prin intermediul luminii şi umbrei, să fie redat volumul şi forma imaginii, lipsind astfel pictura de rigiditatea ascetică tradiţională. Maeştrii iconari, neoclasici, în reprezentările lor, înfăţişează personaje reale, cu trăsăturile unei fiinţe vii, pământeşti. Interesul pentru ipostazierea fiinţelor în viaţa de dincolo dispare.
Colecţia de icoane pe lemn şi sticlă – 797 piese constând din:
Icoane româneşti neoclasice
Icoane româneşti cu ferecătură
În icoanele ruseşti descoperim ideea transfigurării tratată în spiritul formei decorative, acea schematizare care înlocuieşte fidelitatea faţă de natural şi tinde a da impresia spiritualizării. Icoanele ruseşti preiau canonul bizantin într-o manieră de un rar rafinament şi bogăţie cromatică, vădind remarcabile calităţi de desen şi culoare ce amintesc, întru totul, de neegalatele realizări ale picturii bizantine, de numele cuviosului Andrei Rubliov – ce reprezintă punctul culminant al iconografiei ruse.
Icoane ruseşti
Caracteristicile picturii şi desenului iconarilor ruşi sunt preluate, cu mici diferenţe, uneori insesizabile, de credincioşii de rit vechi ai religiei ortodoxe – lipovenii. Patrimoniul Muzeului de Artă din Tulcea se bucură de existenţa unui bogat fond de icoane lipoveneşti ce constituie o categorie aparte de obiecte prin expresivitatea şi forţa lor de sugestie. Păstrători ai tradiţiei, credincioșii lipoveni descriu în icoanele lor un univers spiritual greu încercat precum şi austeritatea şi puritatea credinţei lor. Icoanele lipoveneşti se aseamănă cu cele ruseşti dar, în mod evident, accentul este pus pe desen în defavoarea culorii. Deşi folosesc tente de o prospeţime şi o saturaţie ce taie răsuflarea oricărui privitor, paleta cromatică a maeştrilor lipoveni cuprinde mai puţine nuanţe ale aceleiaşi game cromatice pentru a pune în evidenţă volumele feţelor, mâinilor, faldurilor. Desenul primează cu linia lui sinuoasă şi elegantă, cât şi motivele decorative specifice artei lor.
Icoane lipoveneşti
Pictura românească pe sticlă se distinge prin utilizarea motivelor florale şi geometrice, prin simetria compoziţiilor decorative, în sensul unui echilibru în raport cu centrul. Iconarii din Transilvania copiau, printr-o tehnică specifică, un singur model. Repetând, până la saturaţie, anumite chipuri lucrate după şablon (numit la Necula, în Şcheii Braşovului, „tipar” sau „izvod”) maeştrii iconari variau, în funcţie de centru, gama cromatică, reprezentând, în acelaşi timp, aspecte originale atât ca subiect, cât şi ca mod de tratare al acestuia.
Icoane ţărăneşti pe sticlă
Icoane de autor
Dintre icoanele postbizantine, deținute de Muzeul de Artă din Tulcea, o parte sunt constituite imagistic din scene mici, împărţite în registre cu un număr mare de personaje. Ele ne apar drept o propunere picturală încărcată de profunzime spirituală, precum şi o referinţă simbolică la universal.
